nătângie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din nătâng + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /nə.tɨn'ʤi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
nătângie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nătângie nătângii
Articulat nătângia nătângiile
Genitiv-Dativ nătângiei nătângiilor
Vocativ nătângie nătângiilor
  1. lipsă de inteligență, de pricepere; (p.ext.) faptă, vorbă, atitudine de om nătâng; neghiobie, prostie.
  2. îndărătnicie, încăpățânare.


Traduceri

Referințe