încăpui

română

Etimologie

Din în- + căpui.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kə.puˈi/

Verb

Conjugarea verbului încăpui
Infinitiv	a încăpui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încăpuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încăpuiască
Participiu	încăpuit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (reg.) a obține, a-și procura ceva; a (se) căpui.
2. (v.tranz.) a pune mâna pe cineva sau ceva; a prinde, a căpui.

Cuvinte derivate

• încăpuit

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din încăpea.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kəˈpuj/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru încăpea.

Referințe

• DEX '98 via DEX online