închinăciune

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină inclinatio, inclinationis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
închinăciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ închinăciune închinăciuni
Articulat închinăciunea închinăciunile
Genitiv-Dativ închinăciunii închinăciunilor
Vocativ închinăciune închinăciunilor
  1. (înv.) faptul de a se închina în fața divinității; (concr.) rugăciune.
  2. aplecare în fața cuiva; plecăciune; salut.


Traduceri

Referințe