închinăciune
Etimologie
Din latină inclinatio, inclinationis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului închinăciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | închinăciune | închinăciuni |
| Articulat | închinăciunea | închinăciunile |
| Genitiv-Dativ | închinăciunii | închinăciunilor |
| Vocativ | închinăciune | închinăciunilor |
- (înv.) faptul de a se închina în fața divinității; (concr.) rugăciune.
- aplecare în fața cuiva; plecăciune; salut.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online