plecăciune

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a pleca + sufixul -ăciune.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
plecăciune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plecăciune plecăciuni
Articulat plecăciunea plecăciunile
Genitiv-Dativ plecăciunii plecăciunilor
Vocativ plecăciune plecăciunilor
  1. îndoire, înclinare a trupului în fața cuiva în semn de respect sau de salut; (p.ext.) supunere, ascultare, reverență, respect; modestie.
  2. (în formule de salut)
    Plecăciune, părinte!


Traduceri

Anagrame

Referințe