ciudi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ciudă. Confer slavă (veche) čuditi sen.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) ciudi
Infinitiv a (se) ciudi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ciudesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ciudească
Participiu ciudit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (reg.) a fi cuprins de ciudă; a se înciuda.
  2. (v.refl.) (înv.) a se mira, a se minuna.
  3. (v.refl.) (înv.) a se frământa (sufletește), a se zbuciuma; a fi neliniștit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe