încolțire
Etimologie
Din a încolți.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kolˈʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încolțire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încolțire | încolțiri |
| Articulat | încolțirea | încolțirile |
| Genitiv-Dativ | încolțirii | încolțirilor |
| Vocativ | încolțire | încolțirilor |
- acțiunea de a încolți și rezultatul ei; germinare; încolțit.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online