încolțire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a încolți.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kol'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încolțire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încolțire încolțiri
Articulat încolțirea încolțirile
Genitiv-Dativ încolțirii încolțirilor
Vocativ încolțire încolțirilor
  1. acțiunea de a încolți și rezultatul ei; germinare; încolțit.


Traduceri

Anagrame

Referințe