încolți

română

Conjugarea verbului încolți
Infinitiv	a încolți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încolțesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încolțească
Participiu	încolțit
Conjugare	IV

(v.intranz.) (despre plante; la pers. 3) a da colț, a răsări din pământ; a germina.
(v.intranz.) (fig.) (despre idei, sentimente) a începe să se dezvolte; a apărea, a se ivi, a se naște.
(v.tranz.) a înfige colții spre a mușca.
(v.tranz.) a înconjura din toate părțile, fără a mai da posibilitate de retragere.
(v.tranz.) (fig.) (despre oameni) a prinde pe cineva la strâmtoare; (despre abstracte) a cuprinde, a copleși.