încolți

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din în- + colț.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
încolți
Infinitiv a încolți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încolțesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încolțească
Participiu încolțit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre plante; la pers. 3) a da colț, a răsări din pământ; a germina.
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre idei, sentimente) a începe să se dezvolte; a apărea, a se ivi, a se naște.
  3. (v.tranz.) a înfige colții spre a mușca.
  4. (v.tranz.) a înconjura din toate părțile, fără a mai da posibilitate de retragere.
  5. (v.tranz.) (fig.) (despre oameni) a prinde pe cineva la strâmtoare; (despre abstracte) a cuprinde, a copleși.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe