reîncolți

română

Etimologie

Din re- + a încolți.

Pronunție

• AFI: /re.ɨn.kol'ʦi/

Verb

Conjugarea verbului reîncolți
Infinitiv	a reîncolți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reîncolțească
Participiu	reîncolțit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a încolți, a germina din nou, a da din nou colț.

Cuvinte derivate

• reîncolțire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• centrioli
• cetinilor
• etnicilor

Referințe

• DEX '98 via DEX online