cetină

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă (veche) *četina, derivat colectiv de la četŭ („ac, țeapă, dinte”) (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Iordan, Dift., 144)

Confer bulgară чтина (četina), sârbocroată četina.

Pronunție

  • AFI: /ˈʧe.ti.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cetină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cetină cetini
Articulat cetina cetinile
Genitiv-Dativ cetinii cetinilor
Vocativ cetină cetinilor
  1. ramură, creangă de brad; (p.ext.) brad.
  2. nume dat speciilor de arbori și de tufe din clasa coniferelor.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe