încotro

română

Etimologie

Din latină contra ubi (Philippide, Principii, 92; Tiktin; DAR), cu în- relativ târziu.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ko'tro/

Adverb

1. (adesea interogativ) în ce direcție, unde.

   Încotro te duci?

   Se duce încotro îl duc ochii.

Sinonime

• unde; oriunde

Cuvinte derivate

• dincotro
• încotrova

Expresii

• Ori încotro = indiferent în ce direcție, oriunde
• Care încotro (poate) = care pe unde poate, în toate direcțiile
• A nu (mai) avea încotro = a nu (mai) avea nici o posibilitate (decât...), a nu putea face altfel, a nu avea altă soluție, altă scăpare

Traduceri

unde, în ce direcție

Vedeți traduceri pentru unde.

Referințe

• DEX online