încovriga

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + covrig.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ko.vri'ga/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încovriga
Infinitiv a (se) încovriga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) încovrig
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) încovrige
Participiu încovrigat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a (se) răsuci, a (se) îndoi ca un covrig; a (se) încolăci; a (se) ghemui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe