covrig
Aspect
Etimologie
Din turcă kevrek, prin intermediul bulgară ковриг (kovrig).
Pronunție
- AFI: /ko'vrig/
Substantiv
Declinarea substantivului covrig | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | covrig | covrigi |
Articulat | covrigul | covrigii |
Genitiv-Dativ | covrigului | covrigilor |
Vocativ | ' | ' |
- produs alimentar în formă de inel, de opt etc., preparat din făină de grâu (și presărat cu sare, susan, mac etc.).
- (argou) volan de automobil.
- (argou) monedă.
Cuvinte derivate
- covriga, covrigi
- covrigar, covrigăreasă
- covrigat
- covrigărie
- covrigel
- covrigire
- covrit
- încovriga
- încovrigare
- încovrigat
Cuvinte apropiate
Expresii
- A se face covrig = a se încovriga, a se încolăci
- A scoate (sau a ajunge, a ieși) la covrigi = a face să devină (sau a deveni) foarte sărac
Traduceri
produs de panificație în formă de inel
|
|