încremenire
română
Etimologie
Din a încremeni.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kre.me'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încremenire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încremenire | încremeniri |
| Articulat | încremenirea | încremenirile |
| Genitiv-Dativ | încremenirii | încremenirilor |
| Vocativ | încremenire | încremenirilor |
- acțiunea de a încremeni și rezultatul ei; nemișcare, neclintire; înmărmurire, consternare; încremeneală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online