consternare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a consterna.

Pronunție

  • AFI: /kon.ster'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
consternare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ consternare consternări
Articulat consternarea consternările
Genitiv-Dativ consternării consternărilor
Vocativ consternare consternărilor
  1. faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație.


Traduceri

Referințe