încuiere

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a încuia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
încuiere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încuiere încuieri
Articulat încuierea încuierile
Genitiv-Dativ încuierii încuierilor
Vocativ încuiere încuierilor
  1. acțiunea de a (se) încuia și rezultatul ei; închidere cu cheia, cu zăvorul; încuiat.


Traduceri

Referințe