încuiere

română

Etimologie

Din a încuia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului încuiere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încuiere	încuieri
Articulat	încuierea	încuierile
Genitiv-Dativ	încuierii	încuierilor
Vocativ	încuiere	încuierilor

1. acțiunea de a (se) încuia și rezultatul ei; închidere cu cheia, cu zăvorul; încuiat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online