încurare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a încura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încurare încurări
Articulat încurarea încurările
Genitiv-Dativ încurării încurărilor
Vocativ încurare încurărilor
  1. (înv. și reg.) alergare de cai, cavalcadă; (p.ext.) năvală, incursiune.


Traduceri

Referințe