încurare

română

Etimologie

Din a încura.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ku'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încurare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încurare	încurări
Articulat	încurarea	încurările
Genitiv-Dativ	încurării	încurărilor
Vocativ	încurare	încurărilor

1. (înv. și reg.) alergare de cai, cavalcadă; (p.ext.) năvală, incursiune.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online