alergare
Etimologie
Din a alerga.
Pronunție
- AFI: /a.ler'ga.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului alergare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | alergare | alergări |
| Articulat | alergarea | alergările |
| Genitiv-Dativ | alergării | alergărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a alerga; alergătură.
- (mai ales la pl.) probă atletică de fugă pe anumite distanțe.
- cursă de cai.
Sinonime
- 1: alergătură, cursă, fugă, (reg.) încurare
- 3: (înv.) curs.
Cuvinte apropiate