năvală

română

Etimologie

Din a năvăli (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /nə'va.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului năvală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năvală	năvale
Articulat	năvala	năvalele
Genitiv-Dativ	năvalei	năvalelor
Vocativ	năvală	năvalelor

1. faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare).
2. faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă.
3. grabă, iuțeală, zor.
4. (adverbial) în chip năvalnic, impetuos.
5. faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive.
6. izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă).

Cuvinte derivate

• năvalnic

Locuțiuni

• (loc.vb.) A da năvală = a năvăli.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online