îndestulare
Etimologie
Din a îndestula.
Pronunție
- AFI: /ɨn.des.tu'la.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îndestulare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îndestulare | îndestulări |
| Articulat | îndestularea | îndestulările |
| Genitiv-Dativ | îndestulării | îndestulărilor |
| Vocativ | îndestulare | îndestulărilor |
- acțiunea de a (se) îndestula și rezultatul ei; belșug, abundență.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online