îndestulare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a îndestula.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.des.tu'la.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îndestulare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îndestulare îndestulări
Articulat îndestularea îndestulările
Genitiv-Dativ îndestulării îndestulărilor
Vocativ îndestulare îndestulărilor
  1. acțiunea de a (se) îndestula și rezultatul ei; belșug, abundență.


Traduceri

Anagrame

Referințe