îndrăcire

română

Etimologie

Din a (se) îndrăci.

Pronunție

• AFI: /ɨn.drə'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îndrăcire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndrăcire	îndrăciri
Articulat	îndrăcirea	îndrăcirile
Genitiv-Dativ	îndrăcirii	îndrăcirilor
Vocativ	îndrăcire	îndrăcirilor

1. (rar) stare de (extremă) iritare; furie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• drăniceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online