îndrăci

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + drac.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.drə'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îndrăci
Infinitiv a (se) îndrăci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îndrăcesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îndrăcească
Participiu îndrăcit
Conjugare IV
  1. (v.refl. tranz.) a (se) înfuria, a (se) înrăi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe