extremă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din extrem.

Pronunție

  • AFI: /eks'tre.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
extremă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ extremă extreme
Articulat extrema extremele
Genitiv-Dativ extremei extremelor
Vocativ extremo extremelor
  1. margine, limită, capăt (foarte îndepărtat).
  2. valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi.
  3. jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într-o echipă de fotbal, de handbal sau de hochei.

Cuvinte compuse

Expresii

  • A trece de la (sau a cădea dintr-)o extremă la (sau într-)alta = a trece de la o atitudine (exagerată) la alta opusă (dar tot exagerată)


Traduceri

Referințe