îndrumător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a îndruma + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.dru.mə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
îndrumător
Singular Plural
Masculin îndrumător îndrumători
Feminin îndrumătoare îndrumătoare
Neutru îndrumător îndrumătoare
  1. (adesea substantivat) care îndrumează, orientează; călăuzitor.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
îndrumător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îndrumător îndrumătoare
Articulat îndrumătorul îndrumătoarele
Genitiv-Dativ îndrumătorului îndrumătoarelor
Vocativ îndrumătorule îndrumătoarelor
  1. lucrare care îndrumează într-un domeniu; îndrumar.


Traduceri

Referințe