îndrumător
Etimologie
Din a îndruma + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ɨn.dru.mə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului îndrumător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | îndrumător | îndrumători |
| Feminin | îndrumătoare | îndrumătoare |
| Neutru | îndrumător | îndrumătoare |
- (adesea substantivat) care îndrumează, orientează; călăuzitor.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului îndrumător | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îndrumător | îndrumătoare |
| Articulat | îndrumătorul | îndrumătoarele |
| Genitiv-Dativ | îndrumătorului | îndrumătoarelor |
| Vocativ | îndrumătorule | îndrumătoarelor |
- lucrare care îndrumează într-un domeniu; îndrumar.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online