îndrumar

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a îndruma + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.dru'mar/


Substantiv


Declinarea substantivului
îndrumar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îndrumar îndrumare
Articulat îndrumarul îndrumarele
Genitiv-Dativ îndrumarului îndrumarelor
Vocativ îndrumarule îndrumarelor
  1. (rar) îndrumător.


Traduceri

Anagrame

Referințe