îndumnezeire

română

Etimologie

Din a îndumnezei.

Pronunție

• AFI: /ɨn.dum.ne.zeˈi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îndumnezeire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndumnezeire	îndumnezeiri
Articulat	îndumnezeirea	îndumnezeirile
Genitiv-Dativ	îndumnezeirii	îndumnezeirilor
Vocativ	îndumnezeire	îndumnezeirilor

1. (livr.) faptul de a îndumnezei; divinizare, adorație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online