înfăptuitoare
Etimologie
Din înfăptuitor.
Pronunție
- AFI: /ɨn.fəp.tu.i'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfăptuitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfăptuitoare | înfăptuitoare |
| Articulat | înfăptuitoarea | înfăptuitoarele |
| Genitiv-Dativ | înfăptuitoarei | înfăptuitoarelor |
| Vocativ | înfăptuitoareo | înfăptuitoarelor |
- (rar) persoană care înfăptuiește ceva; realizatoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online