înfăptuitor
română
Etimologie
Din a înfăptui + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /ɨn.fəp.tu.i'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfăptuitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfăptuitor | înfăptuitori |
| Articulat | înfăptuitorul | înfăptuitorii |
| Genitiv-Dativ | înfăptuitorului | înfăptuitorilor |
| Vocativ | înfăptuitorule | înfăptuitorilor |
- (rar) persoană care înfăptuiește ceva; realizator.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online