înfăptui

română

Etimologie

Din în- + a făptui.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fəp.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului înfăptui
Infinitiv	a înfăptui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înfăptuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înfăptuiască
Participiu	înfăptuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini.

Cuvinte derivate

• înfăptuire
• înfăptuit
• înfăptuitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online