înfiorare

română

Etimologie

Din a (se) înfiora.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fi.oˈra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înfiorare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfiorare	înfiorări
Articulat	înfiorarea	înfiorările
Genitiv-Dativ	înfiorării	înfiorărilor
Vocativ	înfiorare	înfiorărilor

1. faptul de a (se) înfiora; frică, spaimă; neliniște, tulburare, emoție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online