înfloritură

română

Etimologie

Din a înflori + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.flo.ri'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului înfloritură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfloritură	înflorituri
Articulat	înfloritura	înfloriturile
Genitiv-Dativ	înfloriturii	înfloriturilor
Vocativ	înfloritură	înfloriturilor

1. podoabă, ornament, broderie.
2. (fig.) adaos personal (la o povestire, la o expunere); exagerare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online