personal

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină personalis, germană personell, personal, italiană personale, franceză personnel.

Pronunție

  • AFI: /per.so'nal/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
personal
Singular Plural
Masculin personal personali
Feminin personală personale
Neutru personal personale
  1. care aparține unei anumite persoane, privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu.
  2. original.
  3. cu personalitate puternică, marcată.
  4. (adverbial) din punctul de vedere al unei persoane care vorbește; direct, în persoană, nemijlocit.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
personal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ personal personale
Articulat personalul personalele
Genitiv-Dativ personalului personalelor
Vocativ personalule personalelor
  1. (colectiv) totalitatea persoanelor care lucrează într-o întreprindere, într-o instituție, pe un vehicul de transport terestru sau aerian etc.
  2. serviciu dintr-o întreprindere sau instituție care se ocupă cu angajarea personalului.
  3. categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același specific.


Traduceri

Referințe