înfundătoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înfunda + sufixul -ătoare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fun.də'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfundătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfundătoare înfundători
Articulat înfundătoarea înfundătorile
Genitiv-Dativ înfundătorii înfundătorilor
Vocativ înfundătoare înfundătorilor
  1. fiecare dintre părțile care închid carul în față și în spate.


Traduceri

Referințe