înfunda

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină infundare sau în + fund.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
înfunda
Infinitiv a înfunda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înfund
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înfunde
Participiu înfundat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune fund la un butoi, la o putină etc.
  2. (v.tranz.) a astupa complet un orificiu, o deschizătură.
  3. (v.tranz.) (fig.) a înăbuși un sunet, un zgomot.
  4. (v.refl.) (despre drumuri, suprafețe etc.) a se închide, a se sfârși.
  5. (v.refl.) (despre conducte, șanțuri etc.) a se astupa.
    A înfunda un șanț.
  6. (v.tranz.) a vârî, a îndesa (undeva la fund, în adâncime).
  7. (v.tranz.) a umple bine.
  8. (v.tranz.) a Îndesa pe cap pălăria sau căciula.
  9. (v.refl.) a se duce, a intra, a se ascunde într-un loc unde nu poate fi ușor descoperit.
  10. (v.tranz.) (fig.) a pune pe cineva într-o situație grea, fără ieșire.
  11. (v.refl. tranz.) a (se) adânci, a (se) cufunda.
  12. (v.refl.) a intra într-un loc care este (sau pare a fi) fără capăt, fără ieșire.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A-i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă
  • (fam.) A i se înfunda (cuiva) = a ajunge într-o situație fără ieșire, a nu-i mai merge; a o păți
  • A înfunda ocna (sau temnița, pușcăria) = a fi condamnat la ani grei de închisoare


Traduceri

Referințe