înfurci

română

Variante

• înfurca

Etimologie

Din în- + furcă.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fur'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului înfurci
Infinitiv	a înfurci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înfurc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înfurce
Participiu	înfurcit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) (rar) a se bifurca.
2. (v.refl. recipr.) a se certa, a se încăiera.

Cuvinte derivate

• înfurcit
• înfurcitură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online