înfurci

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din în- + furcă.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fur'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
înfurci
Infinitiv a înfurci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înfurc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înfurce
Participiu înfurcit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (rar) a se bifurca.
  2. (v.refl. recipr.) a se certa, a se încăiera.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe