înfurcitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din a înfurci + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fur.ʧi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfurcitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfurcitură înfurcituri
Articulat înfurcitura înfurciturile
Genitiv-Dativ înfurciturii înfurciturilor
Vocativ înfurcitură înfurciturilor
  1. (rar) bifurcare de drumuri; răspântie.


Traduceri

Referințe