îngloba

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză englober.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.glo'ba/


Verb


Conjugarea verbului
îngloba
Infinitiv a îngloba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înglobez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înglobeze
Participiu înglobat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a introduce ca parte integrantă într-un tot; a include, a cuprinde.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe