hrăni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă hraniti.

Pronunție

  • AFI: /hrəˈni/


Verb


Conjugarea verbului
(se) hrăni
Infinitiv a (se) hrăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) hrănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) hrănească
Participiu hrănit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) (adesea fig.) a da cuivamănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta.
  2. (v.refl. fig.) (reg.; despre vinuri) a deveni tare datorită vechimii.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl.) A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin, a ciuguli


Traduceri

Etimologie

Din hrăni.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru hrăni.

Referințe