înnebunit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a înnebuni.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ne.bu'nit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înnebunit
Singular Plural
Masculin înnebunit înnebuniți
Feminin înnebunită înnebunite
Neutru înnebunit înnebunite
  1. care este atins de nebunie, de demență; nebun; (prin exagerare) surescitat, agitat.


Traduceri

Referințe