înrăi

română

Etimologie

Din în- + rău.

Pronunție

• AFI: /ɨn.rə'i/

Verb

Conjugarea verbului (se) înrăi
Infinitiv	a (se) înrăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înrăiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înrăiască
Participiu	înrăit
Conjugare	IV

1. (v.refl. tranz.) a deveni sau a face să devină (mai) rău, (mai) răutăcios.

Cuvinte derivate

• înrăire
• înrăit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arini

Referințe

• DEX '98 via dexonline