înrăma

română

Etimologie

Din în- + ramă.

Pronunție

• AFI: /ɨn.rə'ma/

Verb

Conjugarea verbului înrăma
Infinitiv	a înrăma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înrămez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înrămeze
Participiu	înrămat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a pune un obiect în ramă; a încadra.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• armâni
• înarma
• marina

Referințe

• DEX '98 via DEX online