înrăma

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + ramă.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.rə'ma/


Verb


Conjugarea verbului
înrăma
Infinitiv a înrăma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înrămez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înrămeze
Participiu înrămat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune un obiect în ramă; a încadra.


Traduceri

Anagrame

Referințe