încadra

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză encadrer.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ka'dra/


Verb


Conjugarea verbului
încadra
Infinitiv a încadra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încadrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încadreze
Participiu încadrat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înrăma.
  2. (v.refl.) a se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător.
  3. (v.tranz.) (jur.) a cuprinde într-un text de lege o faptă, (p.ext.) un delincvent.
  4. (v.tranz.) (rar) a înconjura, a împresura.
  5. (v.tranz. și refl.) a (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție.
  6. (v.refl.) a se integra într-un colectiv, într-o organizație, într-o acțiune etc.
  7. (v.refl.) a respecta o anumită limită de timp pentru săvârșirea unei acțiuni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe