Sari la conținut

înrobi

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din în- + rob.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ro'bi/


Verb


Conjugarea verbului
înrobi
Infinitiv a înrobi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înrobesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înrobească
Participiu înrobit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a supune, a robi, a subjuga, a aservi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe