înrobi

română

Etimologie

Din în- + rob.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ro'bi/

Verb

Conjugarea verbului înrobi
Infinitiv	a înrobi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înrobesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înrobească
Participiu	înrobit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a supune, a robi, a subjuga, a aservi.

Cuvinte derivate

• înrobire
• înrobit
• înrobitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online