rob
Etimologie
Din slavă (veche) robŭ.
Pronunție
- AFI: /rob/
Substantiv
| Declinarea substantivului rob | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rob | robi |
| Articulat | robul | robii |
| Genitiv-Dativ | robului | robilor |
| Vocativ | robule | robilor |
- (în evul mediu, în Țările Române) om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî.
- om care muncește din greu.
- persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv.
- (pop.) deținut, întemnițat.
- (fig.) persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva.
- (în limbajul bisericesc) persoană credincioasă; creștin.
- om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire.
- (fig.) persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online