înrobitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înrobi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ro.bi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înrobitor
Singular Plural
Masculin înrobitor înrobitori
Feminin înrobitoare înrobitoare
Neutru înrobitor înrobitoare
  1. care înrobește pe cineva.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
înrobitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înrobitor înrobitori
Articulat înrobitorul înrobitorii
Genitiv-Dativ înrobitorului înrobitorilor
Vocativ înrobitorule înrobitorilor
  1. persoană care înrobește pe cineva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe