înrobitoare

română

Etimologie

Din înrobitor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ro.bi'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înrobitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înrobitoare	înrobitoare
Articulat	înrobitoarea	înrobitoarele
Genitiv-Dativ	înrobitoarei	înrobitoarelor
Vocativ	înrobitoareo	înrobitoarelor

1. persoană care înrobește pe cineva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online