însemn

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză insigne (după semn).

Pronunție

  • AFI: /ɨn'semn/


Substantiv


Declinarea substantivului
însemn
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ însemn însemne
Articulat însemnul însemnele
Genitiv-Dativ însemnului însemnelor
Vocativ însemnule însemnelor
  1. (rar) semn distinctiv al unei demnități, al unui rang; insignă.


Traduceri

Referințe