însemn
română
Etimologie
Din franceză insigne (după semn).
Pronunție
- AFI: /ɨn'semn/
Substantiv
| Declinarea substantivului însemn | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | însemn | însemne |
| Articulat | însemnul | însemnele |
| Genitiv-Dativ | însemnului | însemnelor |
| Vocativ | însemnule | însemnelor |
- (rar) semn distinctiv al unei demnități, al unui rang; insignă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online