însemn

română

Etimologie

Din franceză insigne (după semn).

Pronunție

• AFI: /ɨn'semn/

Substantiv

Declinarea substantivului însemn
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	însemn	însemne
Articulat	însemnul	însemnele
Genitiv-Dativ	însemnului	însemnelor
Vocativ	însemnule	însemnelor

1. (rar) semn distinctiv al unei demnități, al unui rang; insignă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online