insignă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză insigne < latină insigne.

Pronunție

  • AFI: /in'sig.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
insignă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ insignă insigne
Articulat insigna insignele
Genitiv-Dativ insignei insignelor
Vocativ insignă insignelor
  1. mic obiect, de diverse forme, purtat pe piept sau la șapcă, la bască etc. și care indică, prin imagini simbolice sau indicații grafice, apartenența cuiva la o organizație, la un club etc.


Traduceri

Referințe