însingura

română

Etimologie

Din în- + singur.

Pronunție

• AFI: /ɨn.sin.gu'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) însingura
Infinitiv	a (se) însingura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) însingurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) însingureze
Participiu	însingurat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (rar) a se izola de lume, de oameni.

Cuvinte derivate

• însingurare
• însingurat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online