întâmpinare

română

Variante

• întimpinare

Etimologie

Din a întâmpina.

Pronunție

• AFI: /ɨn.tɨm.pi'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului întâmpinare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	întâmpinare	întâmpinări
Articulat	întâmpinarea	întâmpinările
Genitiv-Dativ	întâmpinării	întâmpinărilor
Vocativ	întâmpinare	întâmpinărilor

1. acțiunea de a întâmpina și rezultatul ei.
2. (spec.) contestație, obiecție în justiție.

Expresii

• A ieși sau a veni în (sau întru) întâmpinarea cuiva = a ieși în calea cuiva (pentru a-l primi)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online