obiecție

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din franceză objection.

Pronunție

  • AFI: /o'bjek.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
obiecție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obiecție obiecții
Articulat obiecția obiecțiile
Genitiv-Dativ obiecției obiecțiilor
Vocativ obiecție obiecțiilor
  1. argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze, a unei propuneri sau a unei pretenții; observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe